Cap 1 – What means life for me

~Bpov~

Cateodata stau si ma gandesc cum am ajuns aici?Secata de lacrimi , fara viata , simtind durerea in fiecare fibra a fiintei mele,fiecare urland cu disperare ,vrand sa dispara.

Parasita,neramanand nici macar cu amintirea a ceva bun , tradarea si singuratatea aruncandu-ma in abisul negru si adanc al nimicului.Fiecare cuvant si lacrima a insemnat un pumnal in inima , o palma peste fata , un motiv in minus sa imi pese de ceva.Si toti se intreaba “de ce?” , de parca eu as sti raspunsul.De ce ?! De ce?! ,doar asta imi inunda creierul si imi demonstreaza ca mai traiesc .

Ma asez incet pe pamantul rece,cu miscari mecanice , cu mintea plina , cu sufletul gol si o lacrima incarcata de sentimente imi curge lin pe obraz si inchid ochii infranta.

Cu miscari lente imi ridic genunchii la barbie si imi pun capul pe acestia,imconjurandu-i cu bratele , incercand sa tin impreuna miile de bucati in care m-am sfasiat pe dinauntru.

Nu,nu ca nu vreau… nu pot.Am incercat ,doar ca nu se poate ,eu nu mai am viitor,doar trecut si prezent.Imi doresc sa pot sa sparg cutia asta in care m-am inchis , sa deschid usa blocata a vechii case parasite din copilarie, sa scot melcul din cochilie , dar e ca si cum as incerca sa fac piatra sa pluteasca pe apa lacului dezghetat in mijlocul inghetului de o durere arzatoare , nu ca razbunarea , ci multa suferinta.

Nu vreau ajutor , am facut tot posibilul sa nu starnesc mila , sa nu vada nimeni ceea ce se ascunde in spatele fetei.Sa nu imi vada nimeni lacrima , sau sclipirea aceea infranta din ochi.Nu mai e nimeni ,sunt doar eu cu mine.
Nu am nici o motivare sa fac asta , chiar daca as reusi nu as avea nimic , o lume neagra si necunoscuta la care nu ma pot intinde destul incat sa o ating macar.

Singurul lucru la care am tanjit de atunci a fost fericirea .Un lucru atat de simplu pentru altii ,dar un lucru atat de greu pentru mine.
Padurea era linistita, unde ma simteam bine venita intotdeauna.Parca vantul incerca sa ma mangaie ,sa imi spuna ca totul va fi bine ,macar el nu m-a tradat .Nu ma biciuia ca cei din jur,incerca sa imi dea putere ,daca nu eram o cauza pierduta poate mai avea o sansa.
Sa poti simti lacrimile curgand ,incercand sa scoata durerea afara din suflet ,lasand o senzatie de usurare.Sa iti lasi mintea in ceata , sa nu mai gandesti rational,sa nu mai simti nimic . Toate acestea pana lacrimile se opresc , pana seci si esti nevoit sa ti totul in tine ,sa nu ai pe cineva la care sa ii poti spune “prieten” si iti pui repetata intrebare uitandu-te a mia oara spre cer : “De ce ?!”.

Cuvantul nerostit,lacrima nestapanita,iubirea neimpartasita,durerea nedomolita nici macar de o vorba buna sau de o imbratisare sincera alcatuiesc aura din jurul fiinte fragile si vurnerabile numite “eu”.
Acum doi ani ,eram “om” ,adica traiam,eram fericita ,eram iubita si iubeam.Aveam o familie in care puteai gasi oricand un sfat bun sau un impuls pentru a continua.Cum a disparut ea ?Raspuns simplu 😮 familie instarita care are norocul sa aiba niste “vizitatori” in mijlocul noptii pusi pe “fapte mari”.
Totul suna sumbru ,nu-i asa?Desi n-ar mai avea rost ,traiesc si realizez asta,asa ca nu sunt emo sau ceva de genul.

Anunțuri
  1. August 13, 2010 la 6:50 pm

    superb capitolul!
    chiar imi place
    :*
    „Cuvantul nerostit,lacrima nestapanita,iubirea neimpartasita,durerea nedomolita”:x

  2. August 14, 2010 la 4:20 pm

    Pfiuuu! Eşti talentatăăăă! Se pare că acorzi multă atenţie trăirilor, descrierii simţirilor. Artistico~.
    Un început demn de o poveste adevărată!
    Eşti talentată, repet. Şi inteligenţa se infiltrează în idei, rezultând ceva uimitor.
    Bravo! Sincere aprecieri:*

  3. Romy
    August 14, 2010 la 8:43 pm

    mi`a plakut capitolul:X:X si kiar te prikepi, nu gluma…tine`o tot asa:*:*:X:X:X:X
    pwp:*

  4. Dy@nn@
    August 16, 2010 la 7:05 am

    super cap si iarta-ma ca u am citit pe blogspot.
    akuma am ajuns:D
    ma duc la nextul,te pop:*

  5. Belly-Welly
    August 23, 2010 la 6:47 pm

    Mi s-a facut pielea de gaina:-ss
    Imi place rau de tot:X

  6. August 29, 2010 la 7:14 pm

    wow,ff tare:)
    chiar imi place povestea ta:)
    ma apuc acum de citit,desi vad ca am destul:))
    chapter 1,i’m comiiiiing!!:))

    • August 30, 2010 la 7:03 am

      Hei , Patty , nice to meet you >:D:D:D<

  7. AnNa
    August 31, 2010 la 1:30 pm

    e superb primul capitol:X:X:X
    descrii atat de bine sentimentele Bellei
    superb:X:X:X

  8. August 31, 2010 la 4:30 pm

    😡 . Este interesant si frumos , ai un stil unic de a scrie . Apreciez asta . Cum spune si Bibby acorzi multa atentie descrierilor . Imi place asta , ador fanficurile cu descrieri complicate , confuze , directe , frumoase , inteligente si interesante . Ma bucur ca tu reusesti sa faci toate astea . :* >:D<

  9. Octombrie 15, 2010 la 6:33 am

    genial…..superb…..extraordinar:X:X:X:X
    foarte tare capitolul…:*:X

  10. Ianuarie 30, 2011 la 11:34 am

    Wow, pare destul de trist. Bănuiesc că părinții ei au murit.
    Îmi place felul în care te exprimi, adică cum zugrăvești sentimentele Bellei. Deși capitolul a fost scurt, a reușit să mă lase cu niște sentimente de regret pentru Bella și o secundă parcă m-am simțit ea.
    Cam asta. Take care! 🙂

  11. Noiembrie 11, 2011 la 12:17 am

    Singurul lucru la care am tanjit de atunci a fost fericirea .Un lucru atat de simplu pentru altii ,dar un lucru atat de greu pentru mine.
    Padurea era linistita, unde ma simteam bine venita intotdeauna.Parca vantul incerca sa ma mangaie ,sa imi spuna ca totul va fi bine ,macar el nu m-a tradat .Nu ma biciuia ca cei din jur,incerca sa imi dea putere ,daca nu eram o cauza pierduta poate mai avea o sansa.
    Sa poti simti lacrimile curgand ,incercand sa scoata durerea afara din suflet ,lasand o senzatie de usurare.Sa iti lasi mintea in ceata , sa nu mai gandesti rational,sa nu mai simti nimic . Toate acestea pana lacrimile se opresc , pana seci si esti nevoit sa ti totul in tine ,sa nu ai pe cineva la care sa ii poti spune “prieten” si iti pui repetata intrebare uitandu-te a mia oara spre cer : “De ce ?!”.

    +1

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: