Cap 14 – A little from everything

( Mii de scuze pentru scrisul aiurea , obositor si inghesuit , dar WordPress-ul ma uraste ! Sorry:(( ! )

~Bpov~

Of , lacrimi nenorocite … Trebuia sa plang , sa pot uri si mai mult vulnerabilitatea si sensibilitatea exagerata caracteristica firii mele blestemate .  Spasme violente imi strabateau trupul la intervale regulate , un tremur continuu , ciudat , un fel de electricitate zdrobea fiecare particica din mine . Ma intorceam neincetat de pe o parte pe alta incercand sa opresc rodul suferintei , dorindu-mi sa pot sterge trecutul cu un simplu gand .


Era un suspin profund , nervos , nascut din ciuda ca Edward pur şi simplu nu poate să îşi deschidă ochii . Şi cel mai rău e că ştie că are nevoie de mine la fel de mult pe cât am eu de el , doar că e prea … prea încăpătânat să recunoască .


Era o chestie total noua pentru mine , un necunoscut , dar eram deschisa sa il infrunt , sa il joc pe degete , sa il domin , sa il cunosc ! Nevoia de a avea pe cineva alaturi era … ciudata . Nu un simplu moft , era dorinta , necesitate , nevoie . Si la naiba de intelegeam ceva .

Parca il si vedeam trantind usa in urma mea , oftand chinuit , apoi cum şi-a împreunat spracenele ingandurat , trantindu-se pe canapea si inchizand ochii invinuindu-se pana in cer si inapoi.

Se auzi un bocănit uşor în uşă , după care soneria îşi făcu auzită muzicuţa , creând în mine un tremur scurt de spaimă . Automat , paşii m-au purtat mecanic la parter , apropiindu-mă treptat de clanţă . Am înlănţuit-o strâns , privindu-mi atent degete lungi şi subţiri mulându-se cu bara subţire de metal .

Cu o clipă înainte să deschis uşa , starea de somnolenţă făcu loc raţiunii , permiţându-mi în sfârşit să gândesc ceva potrivit situaţiei : Cine putea fi ? Singura posibilitate găsită la repezală era … Edward . Nu , era prea devreme pentru scuze sfăşiante şi păreri de rău , nu mai suportam să plâng , nu ! Realizam prin fiecare por al fiinţei mele că amânarea momentului va aprofunda doar starea profundă , sufocată de vinovăţie , de care va trebui sa dau piept , sufletul plange iar lacrima sufera , cel dintâi martir al vieţii este adevărul . Iar el nu era pregătit pentru asta !

M-am întors încet pe călcâie , eliberându-mi mâna din încordarea cu care eram pregătită să trag panoul de lemn catre mine . Un mormăit ascuţit se auzi de partea cealaltă a peretelui şi o voce feminină vorbea apăsat şi repede :

– Nu , Jasper , nu cred că e acasă !

*Linişte*

– Dar trebuie ! strigă exact în momentul în care m-am ivit în prag , privind-o sceptic .

– Bella ! Trebuie să ne grăbim ! Şi înainte să pot lua o gură de aer , mă prinse de încheietură , trăgându-mă impacientată după ea intr-un ritm nu foarte adecvat pentru o plimbare. Secunda de şoc se topi rapid în favoarea confuziei , punându-mă să aleg între explicaţii şi resemnare .

Mi-am pironit hotărâtă piciorul în pământ , rotindu-mi mâna violent , întorcând-o pe blondă cu faţa spre mine .

– Ce vrei ? Am întrebat pe un ton aproape criminal , îngustându-mi ochii în timp ce o analizam atent din cap până în piciore . Am mai vazut-o undeva …

– Termina cu prostiile si misca-te ! Rosti pe un ton ferm , incercand sa isi continue drumul . M-am eliberat imediat , intorcandu-ma cu spatele pentru a pleca , dar echilibrul meu primitiv ma tranti la pamant , facandu-ma sa icnesc de durere . Ma taram chinuit incercand sa ma ridic , dar puterile mele erau concentrate undeva prin copaci , ceea ce nu ajuta chiar deloc .

– Ai nevoie de ajutor , Rose ? Interveni o voce groasa , usor amuzata . Inainte sa mai pot face o miscare , macar sa ma fi uitat in directia noului venit , eram sus , asezat pe un umar lat , puternic , cu fata in jos . In acelasi timp in care mi-a scapat un tipat scurt de uimire , tipul chicoti nervos , prinzandu-mi gleznele pentru a evita contactul fetei mele cu vreo trei pietre si o frunza .

O reactie normala ar fi fost sa incep sa ma zbat , sa lovesc cu mainile si cu picioarele cerand disperat sa fiu lasata jos . Insa am stat cuminte , stiind ca nu ar fi rezolvat la nimic … Nu asa se intampla in toate filmele ?

Si in fond ce era asta , un sechestru ?!

Simteam o durere ascutita in coaste , probabil din cauza cazaturii de mai devreme sau a pozitiei incomode in care ma aflam acum . Cert e ca m-am foit putin , trecandu-mi accidental unghiile peste gatul sau lung , facandu-l sa geama o secunda .

– Scuze ! am spus ironic , un gand aparent inofensiv facandu-se comod in minte mea lipsita de alte sugestii .

– Nu-i nim … Auch ! Striga simtind stransoarea puternica pe care degetele mele o formau pe ceafa sa , infingandu-mi unghiile pana in carne . Asta ar trebui sa lase niste urme macar , nu ? Sa speram …Ducandu-si mainile la locul vatamat , am alunecat de pe umarul lui, cazand fara advertisement . Piciorul stang ateriza primul ,pe o denivelare de teren , deviindu-mi glezna direct intr-o piatra .

Imi simteam tot corpul apasat de o forta sfasietore , nevazuta , impaienjenindu-mi vederea intr-o secunda de neatentie .Intreg trupul vibra intr-un chin puternic , provocandu-mi o ameteala aproape de inconstienta , trimitand intreaga mea fiinta intr-un vid in care se auzea doar tiuitul infernal al urechilor mele .

Ultimul lucru pe care l-am putut realiza era senzatia racoroasa al vantului trecandu-mi peste chipul arzand si pleoapele mele luptandu-se cu acel ceva invincibil .

|~|~|~|~|~|~|~|

– Esti un incompetent , Emmet ! Sopti o voce neclara , infiltrata puternic cu venin .

– Sa nu exageram , Edward ! E doar socul de moment , piciorul are doar o luxatie minora … Am verificat !

Pe masura ce ceata mentala se diminua , iar paralizia fizica se comprima in jurul gleznei , sunetele se auzeau din ce in ce mai puternic , mai clar , coplesindu-mi simturile inca fragile . Am scos un motait de protest , incercand sa deshid ochii . Lumina ma orbi imediat , facandu-ma sa regret gestul .

– Usurel … Sopti o voce necunoscuta , doua maini ridicandu-ma incet in sezut . Am intredeschis cu greu pleoapele clipind des , primul chip ivit dandu-mi forta necesara sa continui .

– N-ai fost acolo sa ma prinzi … I-am spus extenuata ,  privindu-l jucaus in ochi .

– Scuze … Lasa continuarea in aer , creand un aspect profund , sincer , pentru a se intelege ca acel simplu cuvant exprima mai mult decat puteai crede in aparenta . Stiam ca ii pare rau , verdele acela intens al ochilor sai era topit , mocnea in flacari , raspandea intensitate interioara , hotarare si resemnare . Am aprobat scurt din cap , aproape imperceptibil , trimitand un mesaj nerostit . Mi-am lasat privirea in jos coplesita de mult prea multe senzatii , reintorcandu-ma cu fiecare suflare in prezent .

Un tusit insinuant , combinat cu un chicot retinut veni de undeva din apropiere , atragandu-mi subtil atentia asupra noilor prezente pe care raza mea vizuala – extrem de ocupata – nu reusi sa le inregistreze .

– Foarte dragut , baieti , dar ma gandeam sa trecem la lucruri mai serioase … Interveni ACEASI blonda , facandu-mi complice cu ochiul .

M-am ridicat cu atentie , punandu-mi aproape toata greutatea in bratul canapelei , facand un pas sovaitor , de proba , obisnuindu-ma progresiv cu durerea . In acelasi timp asimilam cu un succes total faptul ca cei trei erau colegi de voluntariat cu domnul Cullen aici de fata , iar eu eram de o importanta iminenta in aplicarea unei “teorii” .

Pe masura ce discutia lua un curs sensibil , implicand un nume vital , o fiinta inocenta ce nu se afla mai departe de 10 pasi marunti , atmosfera deveni incarcata , intrerupta adesea de pauze incomode , imprejmuite de un aer ciudat .

– Ma gandeam doar sa … incercam sa … adica sa ii punem pe Bella , Jasper si A…Alice in aceasi camera . Se balbai nesigura Rosalie , evitand privirile noastre , toate atintite taios asupra ei .

– In nici un caz ! Primi imediat un raspuns precipitat din partea lui Edward , cu o expresie abia controlata . Vorbiti aici ca si cum Alice ar fi un experiment ! Continua indignat pe un ton afectat , privindu-ne pe toti in ochi , adoptand diferite stari spirituale in fiecare minut , semn ca inauntrul sau se dadea o adevarata lupta cutremuratoare , de o importanta iminenta pentru viitor .

– Edward , sti ca nu e asa ! Am adaugat incet , fara ca macar sa imi dau seama ca gandurile mele se exteriorizau singure , fara nici o aprobare . Puteai zice ca treceau granita mentala ilegal …

– Si nu e un experiment ! E o teorie ! Accentua si Jasper din coltul sau in care parea sa se simta chiar relaxat , aparent tinand situatia sub control .

– Nu putem sa risca atat , cine stie ce impact emotional ar putea avea asupra ei ?! Stiti voi ? Stiti ? Striga , aproape izbucnind in flacari , ridicandu-se brusc in picioare si parasind rapid dar silentios incaperea .

Nici unul dintre noi nu se gandise inainte cat de mult il afecta pe el asta ,  cat se chinuia sa isi mentina calmul in timp ce noi decideam soarta surorii sale . Brusc , ma simteam extrem de  vinovata …

Stand in picioare , am mai aruncat o privire de ansamblu si am plecat schiopatand catre iesire .

|~|~|~|~|~|~|~|~|

Aveam nevoie urgenta de o compresa de gheata sau in aproximativ 5 minute nu mai puteam misca nici un muschi . Nu mai eram obisnuita sa am glezna luxata in fiecare saptamana , acum ca avea cine sa ma prinda … Am oftat la acest gand , deschizand usa camerei cu scartaitul caracteristic , topaind intr-un picior pana la pat . Vrand sa ma asez pe margine , am dat accidental cu mana in noptiera , dand o rama de poze ce statea sprijinita neglijent intr-un suport stramb , pe jos . Sticla se imprastie cu un sunet specific , taind jumatate din fotografie . Am intins mana , vrand sa ridic cele doua bucati de hartie , dar degetul mic trasa usor conturul unui ciob sticlos , zgariind intepator baza acestuia . Sangele siroi intr-o secunda , prelingandu-se flamand in jos , lasand o dara subtire si rubinie in urma .

Am trecut indiferenta mana peste materialul alb al bluzei , dandu-i putina culoare artistica , reconstituind poza distrusa . Era ceva nedefinit , o forma sculptata in necunoscut , frumos , deosebit , dar sec …

Mi-am inspectat nepasatoare mica rana , strangand mana in pumn pentru a verifica cat de mari sunt daunele . O mica intepatura , dar … Mama obisnuia sa se ocupe de asta cu neobositul “Sterge, curata si panseaza !” . Un ras amar imi acoperi chipul in timp ce am motolit hartia acum nefolositoare aruncand-o la gunoi cu o simpla miscare din incheietura .

Singurele lucruri de care aveam nevoie acum erau : mama si … o noua fotografie . Asta e ! Voi pune o poza cu ea … Desigur ! M-am deplasat chinuit pana la dulap , deschizandu-l cu o bufnitura energica , praful imprastiindu-se peste tot in jur , facandu-ma sa tusesc inecacios .

Cutia lipsea , dar unde … ? Si atunci mi-am amintit ; jurnal , fotografie , Edward , padure , cutia scapata … Am uitat-o in padure ! Am remarcat in momentul in care deja ma sprijineam strans de balustrada , coborand scarile atent .

Aerul proaspat , racoros ma invalui imediat , infiltrandu-se dibace in fiecare coltisor din mine . Am rasuflat adanc , gasind un copac subtire pentru sprijin . Un fosnet subtil se auzi din spatele meu exact in momentul in care ma aplecam stangaci sa ridic nenorocita de cutie .

Am simtit apoi brusc doua maini azvarlindu-ma in trunchiul unui copac , provocand contactul violent al capului meu cu scoarta dura a acestuia , corpul cedand usor in fata impactului, in urma strigatului ascutit , usor inabusit de soc.

~Epov~

M-am intors incet pe calcaie si am inceput sa merg alene , cu mainile in buzunar , uitandu-ma peste tot numai nu inainte , blocand orice semn de ratiune sau realism sa ma doboare . Era o noapte cetoasa , destul de racoroasa pentru sfarsitul lui iunie , asupra careia domnea o semiluna palida , laptoasa , inconjurata de o armata de cenusa mahonie , nesalsand pe nimeni sa vegheze asupra magnificului astru . O liniste inmormantala , o tacere imperturbabila inconjurata de o ceata obscura , stranie , forma un peisaj usor sinitru , conturat atent in inima padurii . Nici urma de viata pe o raza de cativa metrii , nici macar vreun greiere insomniac sau un licurici ratacit .

Un buhait artagos si incomod de bufnita se auzi de undeva din departare , facandu-mi impresia ca sunetul imi urmarea cu indarjire fiecare pas .

Priveam inapoi curios , scrutand intinericul atent , doua pupile adanci , inconjurate de niste inele de foc aurii , ma strapungeau aproape dureros . Am marit vizibil pasul , intrezarind deja silueta incompleta a cabanei .

Am inghitit in sec avand aceasi presimtire ciudata , o tulburare interioara fortandu-mi picioarele sa se miste intr-un mod aproape inuman . Am tras salbatic de clanta , din nou si din nou fara nici un rezultat . M-am ridicat pe varfuri , prinzandu-ma sigur de pervazul mic si vechi , aruncand rapid o privire inauntru . Cheia era vizibil intoarsa in broasca , scoasa doar pe jumatate .

Am dat un pumn sanatos usii , sprijinindu-ma apoi cu spatele de ea in incercarea usor esuata de a ma calma .

Un tipat ascutit inunda intreaga padure facandu-ma sa deschid larg ochii , incercand din rasputeri sa ma aud ceva . Liniste deplina … Dar aia a sunat ca si … Bella !

–––––

Hei guys :* ! Capitolul 14 … nu stiu cat de inspirat este , asta sa imi spuneti voi 🙂 . Daaar , am reusit sa il fac mai lung decat de obicei , 8 pagini si jumatate , record personal :)) . Sper sa va placa , pentru ca incepem sa intram in actiunea ficului … yeah , finally :)).

Poza aceea cu bufnita e chiar funny,sa ma detensioneza putin atmosfera :)) .

Kisses !!!

Dyana :*:*>:D<>:D<

~Bpov~

Of , lacrimi nenorocite … Trebuia sa plang , sa pot uri si mai mult vulnerabilitatea si sensibilitatea exagerata caracteristica firii mele blestemate .  Spasme violente imi strabateau trupul la intervale regulate , un tremur continuu , ciudat , un fel de electricitate zdrobea fiecare particica din mine . Ma intorceam neincetat de pe o parte pe alta incercand sa opresc rodul suferintei , dorindu-mi sa pot sterge trecutul cu un simplu gand .

Era un suspin profund , nervos , nascut din ciuda ca Edward pur şi simplu nu poate să îşi deschidă ochii . Şi cel mai rău e că ştie că are nevoie de mine la fel de mult pe cât am eu de el , doar că e prea … prea încăpătânat să recunoască .

Era o chestie total noua pentru mine , un necunoscut , dar eram deschisa sa il infrunt , sa il joc pe degete , sa il domin , sa il cunosc ! Nevoia de a avea pe cineva alaturi era … ciudata . Nu un simplu moft , era dorinta , necesitate , nevoie . Si la naiba de intelegeam ceva .

Parca il si vedeam trantind usa in urma mea , oftand chinuit , apoi cum şi-a împreunat spracenele ingandurat , trantindu-se pe canapea si inchizand ochii invinuindu-se pana in cer si inapoi.

Se auzi un bocănit uşor în uşă , după care soneria îşi făcu auzită muzicuţa , creând în mine un tremur scurt de spaimă . Automat , paşii m-au purtat mecanic la parter , apropiindu-mă treptat de clanţă . Am înlănţuit-o strâns , privindu-mi atent degete lungi şi subţiri mulându-se cu bara subţire de metal .

Cu o clipă înainte să deschis uşa , starea de somnolenţă făcu loc raţiunii , permiţându-mi în sfârşit să gândesc ceva potrivit situaţiei : Cine putea fi ? Singura posibilitate găsită la repezală era … Edward . Nu , era prea devreme pentru scuze sfăşiante şi păreri de rău , nu mai suportam să plâng , nu ! Realizam prin fiecare por al fiinţei mele că amânarea momentului va aprofunda doar starea profundă , sufocată de vinovăţie , de care va trebui sa dau piept , sufletul plange iar lacrima sufera , cel dintâi martir al vieţii este adevărul . Iar el nu era pregătit pentru asta !

M-am întors încet pe călcâie , eliberându-mi mâna din încordarea cu care eram pregătită să trag panoul de lemn catre mine . Un mormăit ascuţit se auzi de partea cealaltă a peretelui şi o voce feminină vorbea apăsat şi repede :

– Nu , Jasper , nu cred că e acasă !

*Linişte*

– Dar trebuie ! strigă exact în momentul în care m-am ivit în prag , privind-o sceptic .

– Bella ! Trebuie să ne grăbim ! Şi înainte să pot lua o gură de aer , mă prinse de încheietură , trăgându-mă impacientată după ea intr-un ritm nu foarte adecvat pentru o plimbare. Secunda de şoc se topi rapid în favoarea confuziei , punându-mă să aleg între explicaţii şi resemnare .

Mi-am pironit hotărâtă piciorul în pământ , rotindu-mi mâna violent , întorcând-o pe blondă cu faţa spre mine .

– Ce vrei ? Am întrebat pe un ton aproape criminal , îngustându-mi ochii în timp ce o analizam atent din cap până în piciore . Am mai vazut-o undeva …

– Termina cu prostiile si misca-te ! Rosti pe un ton ferm , incercand sa isi continue drumul . M-am eliberat imediat , intorcandu-ma cu spatele pentru a pleca , dar echilibrul meu primitiv ma tranti la pamant , facandu-ma sa icnesc de durere . Ma taram chinuit incercand sa ma ridic , dar puterile mele erau concentrate undeva prin copaci , ceea ce nu ajuta chiar deloc .

– Ai nevoie de ajutor , Rose ? Interveni o voce groasa , usor amuzata . Inainte sa mai pot face o miscare , macar sa ma fi uitat in directia noului venit , eram sus , asezat pe un umar lat , puternic , cu fata in jos . In acelasi timp in care mi-a scapat un tipat scurt de uimire , tipul chicoti nervos , prinzandu-mi gleznele pentru a evita contactul fetei mele cu vreo trei pietre si o frunza .

O reactie normala ar fi fost sa incep sa ma zbat , sa lovesc cu mainile si cu picioarele cerand disperat sa fiu lasata jos . Insa am stat cuminte , stiind ca nu ar fi rezolvat la nimic … Nu asa se intampla in toate filmele ?

Si in fond ce era asta , un sechestru ?!

Simteam o durere ascutita in coaste , probabil din cauza cazaturii de mai devreme sau a pozitiei incomode in care ma aflam acum . Cert e ca m-am foit putin , trecandu-mi accidental unghiile peste gatul sau lung , facandu-l sa geama o secunda .

– Scuze ! am spus ironic , un gand aparent inofensiv facandu-se comod in minte mea lipsita de alte sugestii .

– Nu-i nim … Auch ! Striga simtind stransoarea puternica pe care degetele mele o formau pe ceafa sa , infingandu-mi unghiile pana in carne . Asta ar trebui sa lase niste urme macar , nu ? Sa speram …Ducandu-si mainile la locul vatamat , am alunecat de pe umarul lui, cazand fara advertisement . Piciorul stang ateriza primul ,pe o denivelare de teren , deviindu-mi glezna direct intr-o piatra .

Imi simteam tot corpul apasat de o forta sfasietore , nevazuta , impaienjenindu-mi vederea intr-o secunda de neatentie .Intreg trupul vibra intr-un chin puternic , provocandu-mi o ameteala aproape de inconstienta , trimitand intreaga mea fiinta intr-un vid in care se auzea doar tiuitul infernal al urechilor mele .

Ultimul lucru pe care l-am putut realiza era senzatia racoroasa al vantului trecandu-mi peste chipul arzand si pleoapele mele luptandu-se cu acel ceva invincibil .

|~|~|~|~|~|~|~|

– Esti un incompetent , Emmet ! Sopti o voce neclara , infiltrata puternic cu venin .

– Sa nu exageram , Edward ! E doar socul de moment , piciorul are doar o luxatie minora … Am verificat !

Pe masura ce ceata mentala se diminua , iar paralizia fizica se comprima in jurul gleznei , sunetele se auzeau din ce in ce mai puternic , mai clar , coplesindu-mi simturile inca fragile . Am scos un motait de protest , incercand sa deshid ochii . Lumina ma orbi imediat , facandu-ma sa regret gestul .

– Usurel … Sopti o voce necunoscuta , doua maini ridicandu-ma incet in sezut . Am intredeschis cu greu pleoapele clipind des , primul chip ivit dandu-mi forta necesara sa continui .

– N-ai fost acolo sa ma prinzi … I-am spus extenuata ,  privindu-l jucaus in ochi .

– Scuze … Lasa continuarea in aer , creand un aspect profund , sincer , pentru a se intelege ca acel simplu cuvant exprima mai mult decat puteai crede in aparenta . Stiam ca ii pare rau , verdele acela intens al ochilor sai era topit , mocnea in flacari , raspandea intensitate interioara , hotarare si resemnare . Am aprobat scurt din cap , aproape imperceptibil , trimitand un mesaj nerostit . Mi-am lasat privirea in jos coplesita de mult prea multe senzatii , reintorcandu-ma cu fiecare suflare in prezent .

Un tusit insinuant , combinat cu un chicot retinut veni de undeva din apropiere , atragandu-mi subtil atentia asupra noilor prezente pe care raza mea vizuala – extrem de ocupata – nu reusi sa le inregistreze .

– Foarte dragut , baieti , dar ma gandeam sa trecem la lucruri mai serioase … Interveni ACEASI blonda , facandu-mi complice cu ochiul .

M-am ridicat cu atentie , punandu-mi aproape toata greutatea in bratul canapelei , facand un pas sovaitor , de proba , obisnuindu-ma progresiv cu durerea . In acelasi timp asimilam cu un succes total faptul ca cei trei erau colegi de voluntariat cu domnul Cullen aici de fata , iar eu eram de o importanta iminenta in aplicarea unei “teorii” .

Pe masura ce discutia lua un curs sensibil , implicand un nume vital , o fiinta inocenta ce nu se afla mai departe de 10 pasi marunti , atmosfera deveni incarcata , intrerupta adesea de pauze incomode , imprejmuite de un aer ciudat .

– Ma gandeam doar sa … incercam sa … adica sa ii punem pe Alice , Jasper si A…Alice in aceasi camera . Se balbai nesigura Rosalie , evitand privirile noastre , toate atintite taios asupra ei .

– In nici un caz ! Primi imediat un raspuns precipitat din partea lui Edward , cu o expresie abia controlata . Vorbiti aici ca si cum Alice ar fi un experiment ! Continua indignat pe un ton afectat , privindu-ne pe toti in ochi , adoptand diferite stari spirituale in fiecare minut , semn ca inauntrul sau se dadea o adevarata lupta cutremuratoare , de o importanta iminenta pentru viitor .

– Edward , sti ca nu e asa ! Am adaugat incet , fara ca macar sa imi dau seama ca gandurile mele se exteriorizau singure , fara nici o aprobare . Puteai zice ca treceau granita mentala ilegal …

– Si nu e un experiment ! E o teorie ! Accentua si Jasper din coltul sau in care parea sa se simta chiar relaxat , aparent tinand situatia sub control .

– Nu putem sa risca atat , cine stie ce impact emotional ar putea avea asupra ei ?! Stiti voi ? Stiti ? Striga , aproape izbucnind in flacari , ridicandu-se brusc in picioare si parasind rapid dar silentios incaperea .

Nici unul dintre noi nu se gandise inainte cat de mult il afecta pe el asta ,  cat se chinuia sa isi mentina calmul in timp ce noi decideam soarta surorii sale . Brusc , ma simteam extrem de  vinovata …

Stand in picioare , am mai aruncat o privire de ansamblu si am plecat schiopatand catre iesire .

|~|~|~|~|~|~|~|~|

Aveam nevoie urgenta de o compresa de gheata sau in aproximativ 5 minute nu mai puteam misca nici un muschi . Nu mai eram obisnuita sa am glezna luxata in fiecare saptamana , acum ca avea cine sa ma prinda … Am oftat la acest gand , deschizand usa camerei cu scartaitul caracteristic , topaind intr-un picior pana la pat . Vrand sa ma asez pe margine , am dat accidental cu mana in noptiera , dand o rama de poze ce statea sprijinita neglijent intr-un suport stramb , pe jos . Sticla se imprastie cu un sunet specific , taind jumatate din fotografie . Am intins mana , vrand sa ridic cele doua bucati de hartie , dar degetul mic trasa usor conturul unui ciob sticlos , zgariind intepator baza acestuia . Sangele siroi intr-o secunda , prelingandu-se flamand in jos , lasand o dara subtire si rubinie in urma .

Am trecut indiferenta mana peste materialul alb al bluzei , dandu-i putina culoare artistica , reconstituind poza distrusa . Era ceva nedefinit , o forma sculptata in necunoscut , frumos , deosebit , dar sec …

Mi-am inspectat nepasatoare mica rana , strangand mana in pumn pentru a verifica cat de mari sunt daunele . O mica intepatura , dar … Mama obisnuia sa se ocupe de asta cu neobositul “Sterge, curata si panseaza !” . Un ras amar imi acoperi chipul in timp ce am motolit hartia acum nefolositoare aruncand-o la gunoi cu o simpla miscare din incheietura .

Singurele lucruri de care aveam nevoie acum erau : mama si … o noua fotografie . Asta e ! Voi pune o poza cu ea … Desigur ! M-am deplasat chinuit pana la dulap , deschizandu-l cu o bufnitura energica , praful imprastiindu-se peste tot in jur , facandu-ma sa tusesc inecacios .

Cutia lipsea , dar unde … ? Si atunci mi-am amintit ; jurnal , fotografie , Edward , padure , cutia scapata … Am uitat-o in padure ! Am remarcat in momentul in care deja ma sprijineam strans de balustrada , coborand scarile atent .

Aerul proaspat , racoros ma invalui imediat , infiltrandu-se dibace in fiecare coltisor din mine . Am rasuflat adanc , gasind un copac subtire pentru sprijin . Un fosnet subtil se auzi din spatele meu exact in momentul in care ma aplecam stangaci sa ridic nenorocita de cutie .

Am simtit apoi brusc doua maini azvarlindu-ma in trunchiul unui copac , provocand contactul violent al capului meu cu scoarta dura a acestuia , corpul cedand usor in fata impactului, in urma strigatului ascutit , usor inabusit de soc.

~Epov~

M-am intors incet pe calcaie si am inceput sa merg alene , cu mainile in buzunar , uitandu-ma peste tot numai nu inainte , blocand orice semn de ratiune sau realism sa ma doboare . Era o noapte cetoasa , destul de racoroasa pentru sfarsitul lui iunie , asupra careia domnea o semiluna palida , laptoasa , inconjurata de o armata de cenusa mahonie , nesalsand pe nimeni sa vegheze asupra magnificului astru . O liniste inmormantala , o tacere imperturbabila inconjurata de o ceata obscura , stranie , forma un peisaj usor sinitru , conturat atent in inima padurii . Nici urma de viata pe o raza de cativa metrii , nici macar vreun greiere insomniac sau un licurici ratacit .

Un buhait artagos si incomod de bufnita se auzi de undeva din departare , facandu-mi impresia ca sunetul imi urmarea cu indarjire fiecare pas .

Priveam inapoi curios , scrutand intinericul atent , doua pupile adanci , inconjurate de niste inele de foc aurii , ma strapungeau aproape dureros . Am marit vizibil pasul , intrezarind deja silueta incompleta a cabanei .

Am inghitit in sec avand aceasi presimtire ciudata , o tulburare interioara fortandu-mi picioarele sa se miste intr-un mod aproape inuman . Am tras salbatic de clanta , din nou si din nou fara nici un rezultat . M-am ridicat pe varfuri , prinzandu-ma sigur de pervazul mic si vechi , aruncand rapid o privire inauntru . Cheia era vizibil intoarsa in broasca , scoasa doar pe jumatate .

Am dat un pumn sanatos usii , sprijinindu-ma apoi cu spatele de ea in incercarea usor esuata de a ma calma .

Un tipat ascutit inunda intreaga padure facandu-ma sa deschid larg ochii , incercand din rasputeri sa ma aud ceva . Liniste deplina … Dar aia a sunat ca si … Bella !

Anunțuri
  1. August 23, 2010 la 12:13 pm

    Superb! :X:X
    Il ador! Ai mare talent la scris!
    Abia astept si celelalte capitole!
    >:D<

  2. August 23, 2010 la 1:42 pm

    Supper ..imi place..:D abia astept Next-ul

  3. August 23, 2010 la 2:51 pm

    Heeei, am ajuns de-odată cu normalul!:X
    Talent-talent-taleeent!!! Evoluţie-evoluţie-evoluţie maximă! Ai habar cât ai evoluat? Genial.
    Descrii nemaipomenit trăirile, te joci cu frazele, le oferi o lumină incredibilă prin felul rafinat de-a povesti. Bravoooo!:X:X:X:X:X:X
    oOOooo, haide, cum au luat-o pe Bella?:))
    Edward e din nou atacat de gânduri profunde. Îl găsesc negativist pe personajul tău principal masculin. Negativist, dar şi preocupat de sora lui, lucru care e evident.
    Mult spor în continuare cu povestea!:*

  4. Øaиa ♥
    August 23, 2010 la 4:01 pm

    bufniTza e draguTza [:X] imi aminteste de Hedwig din HP [:P] si de alte alea… [8->]
    cine a izbit`o pe Bella de copac? [:-?] cine e nemernicul/a? [:-W] Alice de ce nu mai apare in capitolul asta? [:(] si cand se cupleaza cu Jazz? mai intai stai, cand isi revine? [:D]
    :*:*:*:*

    • August 23, 2010 la 4:16 pm

      Ca sa iti raspund la toate intrebarile, sa zicem … toate la timpul lor :)) .

  5. Deny
    August 25, 2010 la 2:22 pm

    Ohh, nu mi – a prea sunat bine ultima parte, cu Bella. 😐
    Eu zic ca – i James. Dar daca e vampir sau nu… I don’ t know ….
    Supeeerb. 😡
    Cam infumurat si pesimist Edward. Orgolios, si mandru.

  6. August 31, 2010 la 5:33 pm

    Wow. M-ai lasat fara cuvinte cu acest capitol:) Ce descrieri… Bravo!!

    pusilici:*

  7. Septembrie 1, 2010 la 8:51 am

    minunat ce de obicei
    omg…cine ar vrea sa-i faca rau Bellei?
    mm,banuiesc ca o sa aflam mai incolo nu? 😀
    abia astept capitolul urmator
    bafta la scris si muuulta inspiratie

  8. Catinca
    Septembrie 2, 2010 la 8:35 am

    Bun, deci…:-? Inceptul nu ma prea incanta si sincer mi se pare cam plicticos…:D Ma enerveaza ca Bella cade tot timpul.x(, dar imi place partea in care Edward vine sa o ridice…=p~
    Desi personajul Jazz nu ma incanta deloc in film, aici pare un tip foarte de treaba si eu cred ca Edward are trebui sa-i accepte ajutorul si sa nu mai fie asa salbatic.:|
    In schimb, capitolul incepe sa-mi placa de la partea in care Bella nu gaseste cutia.Un fior m-a cuprins cand am citit randurile ce urmara- cum Bella e trantita de trunchiul unui copac, iar acele descrieri, parca m-au transpus in pielea lui Edward, parca puteam sa simt aerul acela rece de padure si sa vad bufnita si padurea peste care domne frumoasa luna…8->
    Abia astept urmatorul capitol!!!! Hai Edwars salveazoo pe Bella si arata-i tu la ala cine e ŞEFUuu’!!!!\m/ Normal ca noi stim ca Dani e Şefu’!!=)) Te iubesc!!!!!:*>:D<:X

  9. Catinca
    Septembrie 2, 2010 la 8:37 am

    domnea, nu domne*

  10. Octombrie 24, 2010 la 9:52 am

    super >:D< merg la nextu 😉

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: