Cap 17 – Checkmate

~Epov~

Am rămas înlemnit lângă fereastră , chinuindu-mă să blochez măcar pentru câteva clipe avalanşa de frământări şi analize critice , chiar fanatice . Abia răsuflam acum evitând alte mişcări mai complicate sau deranjante , de frică să nu-mi recapăt simţirea şi raţionamentul complet lucid , sau ceva apropiat măcar … Am şuierat silenţios , după care un clipit rapid şi ostil îmi agită ochii , deşi practic nu erau deranjaţi de nimic exterior care le putea declanşa reacţia automată de autoconservare . Mi-am pus din reflex mâna la ochi , îndepărtând orice senzaţie usturătoare .

Am simţit apoi ceva rece înconjurându-mi piciorul , ochind-o pe Bella fără prea mult efort , analizând tacit expresia ei controlată ce exprima doar câteva urme finisate de nelinişte nefondată . I-am luat săritor compresa din mână , aruncându-i o privire prin care recunoşteam pe faţă inutilitatea măştii sale . O cunoşteam mult mai bine de-atât , iar aparenţele nu ar încuraja cu absolut nimic situaţia de faţă . Am curbat atent bucata amărâtă de material , modelând-o încruntat după forma vizibil umflată a gleznei drepte ce pulsa acum protestatoare .

Imaginea îmi propulsă automat în faţa ochilor forma dezechilibrată a lui Bree acompaniată într-un mod hilar de cei doi tipi , de o parte şi de alta , creând un fel de semn subliniat de acces interzis . Am resimţit parcă aproape sufocarea mea definitivă de noaptea trecută , durerea dezastroasă provocată de Raven şi mâna lui dură trântindu-mă ca pe un animal la pământ . Am luat o gură sănătoasă şi bruscă de aer , bucurându-mă de senzaţie în urma amintirii scurte şi fulgerătoare care reprezanta doar preludiul unei lungi altercaţii de gânduri .

Liniştea din jur îmi alimenta haosul mental , modelând dibaci marginile frânte ale amintirilor şi a ideilor “inovatoare” care din start mă extenuau peste limitele decente .

Eram într-un real şi continuu pericol ! Acesta a fost prima reacţie instinctivă de care “m-am bucurat” , finisând apoi exprimarea şi încurcând cuvintele într-un pachet lipsit de noimă … operă de maestru , am gândit ironic dându-mi dezgustat capul pe spate , într-un gest de un intrigant comportament notoriu . Totuşi … haosul nu venea …

M-am ridicat atunci , strâmbându-mă –bănuiesc- întru-un mod hilar şi nefiresc , mi-am rotit amorţit şi momentan ameţit gâtul , pentru ca mai apoi să ud temeinic compresa , aplicând-o din nou în jurul gleznei vătămate.

– Trebuie să plecăm de aici ! comandă în timp ce trânti un hanorac bleumarin de-al meu în geantă , privindu-mă serioasă şi controlată . Ia asta şi sună-l pe Jasper pentru a defini detaliile .

O priveam circumspect şi confuz , nesigur în faţa unei idei automate vizibil cu fisuri , iar implicarea altcuiva mă excludea automat pe mine . Gândisem acum căteva minute existenţa pericolului , dar aparent mintea mea înlătură ramificarea ideii , schimbând mult prea drastic subiectul , îndemnându-mă spre anticiparea avalanşei de negativism , care atipic funcţionării optime a gândirii mele , nu apărea .

Dar nu poţi pleca ! mă dărâmă un ecou mental răsunător , ce se dispersă periodic , îngropând fără probleme impasul precedent . Am negat din cap în direcţia Bellei .

– Uite … iartă-mă , se eschivă nesigură , ca mai apoi să mă plesnească în forţă peste obrazul stâng şi mă scutură hotărâtă .

Îşi pironi agitată ochii într-ai mei , punându-şi mâinile pe umerii mei încordaţi , privindu-mă intens şi pătrunzător , insuflându-mi subtil o tărie înrădăcinată .

– Doar pleacă cât mai repede !

– În caz că mintea ta se comportă străin sau consideri că ceva nu e în regulă , dă-ţi o palmă , mă sărută apăsat apoi pe obrazul plesnit acum ceva vreme , împingându-mă repezită către ieşirea din spate .

Aerul răcoros de afară îmi permise să reacţionez coerent , să asimilez rapid şi să acţionez . Nu mai era vremea de reacţii întârziate sau de căutarea soluţiei permanent şi irevocabil favorabile . Aveam încredere în Bella ! … şi în Alice … sau poate nu …

Nu ! Mi-am frecat apăsat fruntea până ce mintea îmi deveni mai raţională , eu având controlul aproape total .Mi-am ignorat total comportamentul idiot , lăsând imediat insctintul – pe care nu prea ştiam unde îl aveam stocat – să mă ghideze , măcar acum când nu era total conştient de acţiunile mele ciudate , atipice şi în neconformitate cu negativismul meu infernal caracteristic .

Un foşnet scurt îmi atrase atenţia către ramurile scorţoase ale unui copac gros şi înalt , frunzele se mişcau tremurate , zgâlţâite parcă de la rădăcini . Am înghiţit în sec şi m-am întors complet cu faţa spre partea întunecoasă , făcând treptat paşi cat mai mari în spate , către cabană .

Cu fiecare pas zgomotul devenea mai imperceptibil , iar vigilenţa mea mai accentuată şi , într-un mod ironic , puteam pune pariu că eram urmărit .

~ Din perspectiva lui Raven ~

Am şters indiferent şi fugitiv butucul de praf , bâtându-l energic de vreo două ori în capătul opus . Ţigara stătea acum parţial lipită între buzele mele uscate , iar fumul era expirat într-un mod agresiv odata cu aerul . Am zgâriat accidental cu unghia faţa laterală a butucului şi automat , un strop de răşină vâscoasă şi lipicioasă îmi picură pe detegul mijlociu . Am icnic dezgustat şi m-am şters rapid de o frunză aşezată strategic în stânga mea . Strategic era de fapt tot frunzişul ce ne înconjura ; mare , des şi de un verde enervant de constant . Probabil că natura nu a fost niciodata ceva demn de plăcut pentru mine , prea două culori spălăcite şi comune , haotic împrăştiate pe vaste terenuri menite ca omul să le folosească . O frunză aici , una acolo , destul cât să respiram , nu-i nevoie de mai mult … , am punctat în treacăt , trăgând din plin aroma amăruie a ţigării în piept . Îmi simţeam acum muşchii relaxaţii , iar puterile se revigorau de la sine în pulsaţii revelatoare . Am oftat safisfăcut aşezându-mă leneş pe butuc , continuând să trag fumuri prelungi şi nesătule din foicica împăturită în jurul prafului de nicotină.

Încadrându-se brusc în peisaj într-un mod firesc şi nevinovat , se îndreptă cu paşi apăsaţi către James , înţepând cu tocurile-i criminale orice urmă de vietate .

Cum scurma cu privirea tot întinsul verdelui , ai fi zis că dincolo de ochii săi stă la cald o minte rece . Calculat şi rece , da , o mască bună !  Mi-am ţuguiat meditativ buzele învăluindu-i imaginea într-un nor de fum . Ticăloş e şi el la fel ca mine , cu toate drepturile şi actele la pachet . Dar miezul stă să curgă în lateral ,prin cotloane şi văi opuse . Sub pătura de rece şi indiferenţă stă un James greşit lucrat pentru masca ce o poartă . Eu … – mi-am relaxat ironic şi uşor nerăbdător sprâncenele în anticiparea monologului descriptiv mie –  sunt din natură cu latura nocivă şi dementă lângă mie , mi-a fost doică şi dascăl de când mă ştiu . Dar el ascunde o sensibilitate penibilă şi nepăsarea e departe de interiorul său deformat de chipul său ce formează compact trădarea naturii sale .

Între timp Bree stătea impasibilă la un braţ distanţă de el şi-l studia nemişcată . Îl privea în ochi şi-l citea la spate ca pe o carte veche . Se strâmbă într-un gest de repulsie şi am zâmbit imediat răutăcios . Deci încep şi eu să-l citesc bine … Evident că se gândea la mogâldeaţa aia de om . Alice parcă , da , e sălbatică ciudata … După atât amar de timp petrecut cu drăcovenia asta ai zice că-ţi schimb principiul de gândire pe partea de simţire .

Mă săgetă cu o privire adâncă şi-mi aruncă cu o mână sigură ţigara dintre degete . Am clipit dezinteresat şi mi-am aprins alta. O rutină dinamică , nu am cuvinte să descriu complexitatea ei diversă . De fiecare dată strica euforia clipei cu toanele ei de medium emancipat .

– Ridica-te !

Am început să râd cu poftă analizându-i mutra acră ce prindea vagi culori de roşeaţă . Am tras-o smucit în poala mea punându-mi tandru mâna în părul ei .

– Dă-mi drumul , Raven ! Chiar nu am chef , mormăi apatică lovindu-mă cu tocurile peste pantofi instalându-le în carnea mea pe post de cuie . Mi-am încleştat mâna în părul ei trăgându-i violent capul în spate . Mi-am mutat privirea înebunită în ochii ei scrâşnind nervos din dinţi .

– Ai chef când am eu chef , iar acum am chef să taci din gură .

Zâmbi distrasă când am simţit iţele controlului mental pălind . Îmi ordonă tacit să o eliberez şi m-am supus involuntar ca un câine bleg ce mă putea determina să fiu . Se ridică în picioare şi mă lovi energic peste umăr pentru a mă trezi din transă . Se lăsă în jos astfel încât buzele sale îmi puteau şopti la ureche :

– Dacă nu am chef de tine înseamnă că dispari . Momentam nu am, deci mişcă-ţi cheful la o plimbare scurtă .

Îmi luă locul pe buturugă şi mă privi din cap până în picioare apreciativ .

– Uiţi că eu fac jocul , Raven . Uiţi să te distrezi şi pari să nu-ţi aminteşti prea des că în orice moment îţi pot da şah-mat . Uite-aşa , pocni din degete zgomotos şi îşi trecu apoi degetul mare de-a lungul bazei gâtului insinuant .

– De prea mult timp joc după regulile tale deşi nu-mi place . Îi urmărim de săptămâni întregi când ştim amândoi că îi poţi înebuni pe toţi dintr-un singur gând . L-ai putea face uite-aşa – am pocnit teatral din degete , imitând-o – să-ţi cadă la picioare .

Bree doar pufni amuzată şi mă bătu amical pe spate .

– Crezi că toate astea urmăresc sentimentele mele benevole , Raven ? Ai greşita impresie că aş face rău pentru ai fi bine conştiinţei mele , că fac rău doar pentru bine ?!

– Vreau să sufere la fel ca mine , să mă răzbun pentru fiecare replică disperată de-a mea din trecut respinsă sau evitată . Înţelegi , Raven , vreau să sufere , cu tot cu Alice şi cu zgripţuroaica cealaltă . Nu pot să-i înebunesc , nici măcar ameţi uşor pentru că e Alice lucidă . Iar ea e întreagă la minte pentru că papiţoiul de Edward e fericit . Pentru că Bella , Raven , îl face fericit .

Trânti buturuga de un trunchi întreg provocând căderea unui val abundent de frunze . Ochii îi erau roşii pe margini şi îi încadrau pupilele într-o aură de demenţă . Mi-am răsucit privirea concentrat şi am întrebat cu o voce groasă :

– Deci n-am ajuns adineauri la timp ?

– Nu . Nenorocita a aflat cum să-mi anuleze transa .

– Şi dacă anticipai fisura , de ce nu am acţionat mai devreme ? Şatena putea fi de multă vreme la cinci metri sub pământ , am dat firesc din umeri inspirând adânc .

– Pentru că pactul încheiat cu Alice zicea citeţ şi clar că nu am voie , idiotule . Nu aveam voie până acum o oră să mă ating de niciunul din ei . I-am controlat psihic cât am avut chef şi n-a fost de ajuns . Acum Alice e trează , deci pot să îi distrug . Dar eu nu vreau asta , Raven , mă înţelegi ? îmi cuprinse blând ambii obraji în palme şi mă privea cu colţurile ochilor uzi şi suferinzi .

– Eu vreau doar să sufere … , vreau doar să mă joc puţin . Şti că mă plictisesc repede şi uşor , că nu am chef de acelaşi lucru de multe ori , rânji acum malefic cu toţi dinţii fluturându-şi părul pe spate .

Se apropie lasciv şi-şi aruncă animalic braţele în jurul meu sărutându-mă puternic şi apăsat . Îmi înlănţui posesiv apoi câteva şuviţe şi le trăgea dureros în spate . Am mârâit pornit şi am înşfăcat-o dur de şold trăgând-o spre mine .

– Bree ! Bree ! se auzeau strigăte şi gâfâieli precipitate .

Se desprinse brusc de mine şi îşi plecă rece privirea în direcţia lui James . Acesta gesticulă cu o mişcare largă şi simplă din mâna stângă şi bolborosi cu întreruperi .

– Au plecat .

––––

Buhuhu . Cum e ? :)) Intram din ce în ce mai adânc în acţiune şi acord mai multă atenţie cuvintelor 😀 , de aceea a ca durat atât . Sper că s-a înteles cât de cât explicit cum şi ce face Bree . Îmi plac personejele astea 3 pentru că sunt noi şi le pot face complexe din start . Celelalte recunosc că mai au lipsuri şi asta pentru că e primul fic , totuşi 😛 , la început nu gândeam caracterul lor aşa . Am făcut un calcul aproximativ , foarte relativ totuşi şi îi mai dau poveştii cam 10 capitole … maxim 15 😀 . Terminăm cu vorbăria , gata , comentaţi pentru că am emoţii la acest capitol *nu întrebaţi de ce* .

P.S. : Nu uitaţi de steluţe .

Kisses!!!

Dyana :*>:D<

Anunțuri
  1. Februarie 7, 2011 la 1:27 pm

    sunt doar 5 stelute?..merita mai mult …eh dar daca nu se poate …Excellent de la mine 😀

    • Februarie 7, 2011 la 4:05 pm

      Ah , Saya , drăguţă ca întotdeauna . Mulţumesc sincer pentru toate aprecierile , mă bucur mult că îţi place 🙂 .

      Kisses!!!
      Dyana:*>:D<

  2. ilinca
    Februarie 7, 2011 la 1:50 pm

    felicitari:*

    • Februarie 7, 2011 la 4:09 pm

      Hei :*! Mă bucur că ai reuşit să citeşti xD . Thanks for care .

      Kisses!!!
      Dyana:*>:D<

  3. Liv
    Martie 1, 2011 la 6:40 pm

    am reusit si eu sa citesc in sfarsit si sunt foarte mandra de mine!! felicitari, foarte frumos scris:*:*

  4. butritadiana
    Martie 12, 2011 la 9:26 pm

    felicitari

    • Martie 15, 2011 la 9:09 am

      Hello! Uite un cititor nou :X … mulţumesc mult , asta bănuiesc că înseamnă că ţi-a plăcut :). Vedeţi, un cuvinţel , nici nu cer mai mult .
      Să ne vedem şi la următoarele capitole.

      Kisses !!!
      Dyana :*

  5. Madyu
    Martie 23, 2011 la 4:31 pm

    superb ficul….
    imi place mult felul in care scri…
    succes in continoare…

    • Martie 23, 2011 la 7:10 pm

      Heeeei , bine ai venit :X . Un capitol si 2 cititori noi , ceea ce ma bucura enorm ! Multumesc pentru aprecieri , nici nu sti cat de mult conteaza o vorba buna :), incurajata fiind sa aflu ca fac o treaba buna .

      Kisses!!!
      Dyana :*>:D<

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: