Cap 13 – I don’t want

~Epov~


Altă zi , acelasi probleme , dar inevitabil o altă cafea … Luam înghiţituri regulate şi ronţăiam la întâmplare un biscuite negândind ceva neaparat rational . Eram trantit pe un scaun la intamplare din salonul voluntarilor , cu o cafea tare si amara asteptand pe pervaz .

Am deschis calculat cartea pe genunchi , aprofundand treptat studiile care imi luau acum mare parte din timp . Paginile parca fugeau de mine intr-un ritm alert desi eu eram cel care le controla . Termeni , definitii si rezolvari ma trageau incet catre ele , punand o mana ferma in jurul atentiei mele distributive .

Insa nu imi permiteam luxul sa raman singur pentru o vesinie si , inevitabil , la un moment dat a inceput agitatia . Rosalie se invartea pe langa nu stiu ce sertare , muta , sorta si injura incet . Emmet statea cu ochii inchisi , cu capul pe masa , mormaind ceva incoerent . Mi-am incruntat spracenele , fortandu-mi mintea sa se concentreze , sa blocheze orice contact cu exteriorul . Sunetele se inteteau , le ignoram , pasii se apropiau , ii trimiteam undeva , dar deveneau apasati si nerabdatori si se invarteau animalic in jurul meu .

– Stai jos si spune ! I-am zis aparent calm , inchizand cartea de psihologie si aruncand-o pe jos cu un zgomot subtil .

– Ce ? Am primit ca raspuns imediat , urmat de sunetul picioarelor sale impleticindu-se prin parchet .

– Jasper , doar spune ce ai de spus si gata … Am incercat sa ghicesc dupa expresie ce i-ar putea da atatea batai de cap ,dar acesta se uita doar surprins la mine , de parca o vedea pe Rosalie in uniforma de militar .

Lua aiurea un scaun de langa perete si il trase mecanic aproape de al meu , asezandu-se in fata cu cele mai precise miscari .

– De ce faci asta ? Incepu brusc , pe un ton cataliptic , tintuindu-si privirea catre cartea asezata neglijent la picioarele noastre .

Observand privirea mea dezorientata , continua pe acelasi ton deconectat :

– Asta ! Si arata in jos catre aceasi carte , uitandu-se apoi pentru prima data in ochii mei :

– Totul , Edward , te ditrugi … Incheie mohorat , vorbind cu totul precipitat si atipic lui .

– Ba nu ! I-am raspuns platonic , neconvenindu-mi directia in care o lua discutia .

– Chiar asa sa fie ? Continua ganditor , arzandu-ma cu o privire banuitoare .

– Unde vrei sa ajungi ? L-am intrebat la randul meu ridicandu-ma de pe scaun intr-un gest de neputinta .

– Vreau sa ajut ! Izbucni brusc , facand un pas catre mine .

– Pe cine ?

– Pe acea persoana pentru care faci toate astea !

– Cred ca glumesti … I-am raspuns cu dezgust , privindu-l in ochi cu o sclipire evidenta , semn ca discutia a luat sfarsit .

Din cativa pasi ajunse in spatele meu si imi puse mana pe umar drept  , batandu-ma prieteneste .

– Esti tare dat naibii … Mi-a soptit pe un ton ciudat , departandu-se cu pasi apasati , la fel ca mai inainte .

– Dispari !  I-am zis ferm , o intepatura subtila auzindu-se din tonul folosit .

– Bine , doctore Cullen ! Desi mai degraba trebuia sa fie o ironie iesi doar ca un semn de profunda dezamagire .

Ajutor ?! De parca as avea eu nevoie de asa ceva … Sa imi mai pun toate sperantele in cineva , sa las toata fiinta mea si a lui Alice in mainile unei persoane care la sfarsit ma va lasa sa cad in agonie cu simpla afirmatie “Nu se poate face nimic …” ? Niciodata !  Ma invarteam intre deznadejde si dezamagire , un infinit de indiferenta ma capta intr-o bula invincibila . Totul duce la lacrimi si suferinta , fiecare drum si poteca ne conduce catre pierire . Cu fiecare clipa nadajduiam ca universul sa se intoarca catre mine , sa imi intinda o mana salvatoare scotandu-ma din abisul etern al nenorocirii . Nu aveam nevoie de nimeni , e de ajuns si numai persoana mea pentru a ma scoate cateodata din sarite .

Stateam jos – desi nu imi amintesc sa ma fi asezat – si priveam tavanul imaginandu-mi cerul inorat , prevestind o vijelie racoritoare ce avea sa schimbe aerul plin de regrete , atmosfera incarcata unde ne duceam toti veacul . Simteam mirosul intepator de brad inconjurandu-ma si adierea biciuitoare incercand sa ma alunge din sanctuarul ei .

Am deschis domol ochii , asteptandu-ma sa vad copacii inconjurandu-mi trupul inlemnit , dar un alb imaculat imi staruia monoton in fata ochilor , dandu-mi impresia ca sunt inchis intr-o cusca . M-am ridicat dintr-o data , mult prea brusc pentru mine si am dat buzna afara , trantind usa in urma mea , privind doar inainte . Auzeam cateva voci strigand dupa mine , dar ceata ce ma inconjura nu putea fi strabatuta de nimic fluid .
Conduceam din refex , imagini bizare trecandu-mi din cand in cand prin fata ochilor , ramanandu-mi in memorie cateva secunde dupa care cadeau in infinitul gol numit uitare . O ploaie marunta imi accentua starea de ameteala si inrautatea vederea incetosata ce se contura in jurul obiectelor cu o lumina ciudata si confuza pe margini . Am oprit masina cu un scartait scurt , alunecand putin prin balta de noroi in care parcasem .

M-am trantit in locul meu din padure , pe muschiul care nu apucase sa se ude inca , rotind printre degete un fir de iarba . Ma simteam parasit , simteam ca am nevoie de cineva care sa imi dea un sfat .Simteam pentru prima data lipsa mamei …

Un pas sfios se auzi la cativa metrii de mine si o voce sfioasa dar in acelasi timp uimita ma intreba trezindu-ma din amintiri :

– Ce faci aici la ora asta ?

Auzisem tot , dar nu puteam sa raspund , buzele mele erau pecetluite cu un lacat de foc , corpul nu mai era controlat de mine , marioneta statea intacta pana cand se intoarce papusarul , nu ? Iar mintea mea era blocata intr-o alta incapere , intr-o alta versiune fiintei mele .

– Edward ? Sopti cu o voce tremurata , simtind in acelasi timp o mana mangaindu-mi afectuos obrazul . Am privit-o cu niste ochi pierduti , aratandu-i tot haosul din sufletul meu .

Imi inconjura gatul cu bratele ei mici , tragandu-se mai aproape . Apoi isi aseza usor capul pe umarul meu , managaindu-mi suav si linistitor parul .

– E in regula … Murmura strangandu-ma mai tare in brate , reusind sa sparga zidul ce imi bloca fiinta sa reactioneze , sa existe .

Am inchis ochii memorand atent senzatia profunda ce imi inunda corpul in caldura , in siguranta . Cu o mana i-am dat parul pe spate , afudandu-mi capul in scorbura gatului sau vibrant , asimiland fiecare sentiment ce se strecura intre noi . Stiam ca nu eu eram singurul care avea nevoie de asta , era special pentru amandoi . Mi-am presat o clipa ,  usor, buzele pe pielea catifelata a gatului sau in acelasi moment in care aceasta slabi stransoarea , intinzandu-mi o mana sa ma ridic . Am luat-o cu incredere , ajungand in fata ei cu o singura miscare flexibila .

– Multumesc ! I-am spus sincer , dandu-si automat seama la ce ma refer .

– Oricand … Promise pe acelasi ton , afisand un zambet sincer si afectuos .

– Um … cred ca ar fi mai bine sa intram inainuntru , nu crezi ? Nu vreau sa racesti … Am adaugat ultima parte soptind , tragand-o dupa mine in cabana .

Am deschis usor usa , trecand pragul lejer in timp ce un tremur usor , un fel de electricitate imi brazda corpul de sus pana jos . Un chicot exuberant , adorabil , se auzi din sufragerie si imediat ma tintui in mijlocul holului . Din refelex , cu pasi egali , m-am indreptat catre sursa zgomotului pentru ai vedea pe Alice si Jasper sorbindu-se din priviri , amandoi avand un zambet larg pe fata . Secunda de soc se scurse ca apa printre 2 pietre pe maluri diferite , imediat abordand o expresie indescifrabila , spunand pe un ton calculat :

– Jasper , iesi afara !

– Dar , eu …

– Acum ! Aproape am urlat , intr-o iesire de exasperare . Jasper se facu nevazut intr-o secunda , iar Alice ii zambea acum plina de speranta Bellei , nearuncand nici o privire asupra mea .

Ma simteam mizerabil , un nimeni pe pamant . Era sora mea … o iubeam mai mult decat viata , era lumina ochilor mei inca de cand s-a nascut si ea … eu nu insemn nimic ! Nimic ! Nimic ! Nimic ! Ma straduiesc , mor in fiecare zi inca o data numai pentru a se intoarce langa mine si ea reactioneaza la niste simpli straini . Straini … Un nou flashback se indrepta serpuitor catre mine amanintand sa ma inghita . Damn it !

*Flashback*

Alice gesticula , toata un zambet langa un barbat inalt , cu trasaturi fine ce parea sa ii povesteasca plin de interes ceva . M-am apropiat cu miscari dure , hotarat sa imi hranesc curiozitatea morbida ce se abatea asupra mea in fiecare secunda cu un alt val ce matura totul in jur . Ajuns in dreptul lor mi-am dres incomod , si mult prea tare glasul , dorind sa imi fac cunoscuta prezenta .

– Hei , Edward , el e James , fratele lui Bree …………..

*End Flashback *

Amintirea imi fu intrerupta de o manuta mica ce o atinse pe a mea . M-am retras imediat , neavand dispozitia pentru mici un fel de contact fizic , fie el cat de mic . Bella se arata surprinsa , apoi isi controla expresia fetei intrebandu-ma sec :

– De ce l-ai dat afara ?

– Vroia sa ma ajute … Am pufnit nervos , privind nesigur catre Alice cu un zambet amar pe buze .

– Dar asta vreau si eu , Edward ! Spuse hotarata , dar nici intr-un caz sa ma faca sa imi schimb parerea .

– DAR-EU-NU ! Am silabisit tare si clar , uitandu-ma adanc in ochii ei .

– De ce ?

– Pentru ca nu am nevoie de nimeni , Bella ! De nimeni ! Cu cat mai putina lume in jurul meu cu atat mai bine … I-am raspuns pe un ton disperat , asezandu-ma pe canapea si punandu-mi capul in palme extenuat .

– Atunci ar trebui sa plec . Concluziona sfasiata incepand sa mearga catre usa .

– Nu , stai ! I-am spus cu ultimele puteri , ridicandu-ma furtunos in picioare . Am prins-o de mana , intorcand-o cu fata spre mine pentru a o privi in ochi .

– Macar vei avea o grija in minus . Scuipa cuvintele cu regret , lasandu-ma sa ma uit cum trupul ei mladios se departa progresiv de sufletul meu parasit .
–––––––––––

Intr-un sfarsit , cap 13 din Maybe you have chance 🙂 . Sper totusi ca va placut , desi eu nu sunt prea multumita de el 😀 ! Mii de scuze pentru lipsa de inspiratie si pentru ca nu am scris cu diacritice , doar nu am vrut sa ma complic pentru a putea posta cat mai repede 😉 .Nu ca mi-a fost greu , mi-a fost extrem de greu sa scriu acest capitol … Am fost plecata atata timp si nici comentariile nu m-au ajutat , nu am avut nici un imbolt , nici o dorinta sau motivatie sa scriu .

Sper ca totusi mai sunteti alaturi de acest fic si de mine , pentru ca am o reala nevoie de comentariile voastre , sa pot avea satisfactia si inspiratia ce mi le trimit acestea .Asa ca va rog din suflet , Comentati :o3 (puppy eyes ) !!!

Read ; Enjoy and Comm 😉 !
Kisses !!!

Dyana :*:*>:D<>:D<

  1. August 14, 2010 la 3:16 pm

    prima!!!
    edward e cam neghiob, si un pic cam necioplit
    dar mie tot imi place
    e minunat capitolul
    mi-a infrumusetat ziua de azi
    :D:D:D
    abia astept urmatorul capitol
    multa inspiratie!!!

    • August 14, 2010 la 3:28 pm

      Multumesc mult , anca ! Mă bucur că ţi-a plăcut , înseamnă enorm pentru mine :X .
      Ei , haide , să nu îl judecăm atât de aspru pe Edward :)) , are motivele lui săracul , a trecut prin multe …
      Inspiraţie să tot fie 😉 !

      Kisses !!!
      Dyana :*:*>:D:D<

  2. Øaиa ♥
    August 15, 2010 la 12:35 pm

    yey`! a aparut Jazz [:X] si Alice a chicotit [:>] incet`incet poate isi revine [:X] nu prea mi`a convenit ca l`a alungat Edward, dar il inTzeleg [:(] a avut parte de o gramada de suturi de la viata [:(]
    chiar ma gandeam cand apare capitolul 13 [:P] abia am vazut ca l`ai mutat [:”>] n`ai scapat de mine [>:)]
    melodia aia e adorabila`! [:D<]

  3. Øaиa ♥
    August 15, 2010 la 12:39 pm

    apropo, stii cumva cum se numeste melodia respectiva? [:o3]

    • August 15, 2010 la 1:10 pm

      Este This Night-Black Lab . Mi-a trebuit ceva vreme pana sa aflu cum se numeste , ca sa fiu sincera :)) . Ma bucur ca ti-a placut si ma bucur si mai mult pentru faptul ca „nu am scapat de tine” :X .

      Kisses !!!
      Dyana :*:*>:D:D<

      • Øaиa ♥
        August 15, 2010 la 2:27 pm

        n`aveai cum sa scapi de mine [:-J] imi place prea mult ficul [:X]
        merci pentru numele melodiei [:*:*:*]

  4. anne
    August 19, 2010 la 3:35 pm

    e frumos..dar prea scurt
    prea putina actiune,la naiba!
    la unele ficuri imi ia 45 min sa citesc.aici doar 5 minute

  5. Deny
    August 21, 2010 la 2:51 pm

    Frumos..
    La sfarsit mi s – au umezit ochii. Si la partea cu Jazz la fel. Mai aveam putin si incepeam sa plang.
    Poate Alice nu isi revine pentru ca nu interactoneaza cu mai multi oameni, si ramane blocata in abis.
    Edward… putin cam increzut aici si prea protector.
    Si faptul ca Bella a plecat… ma face trista. De data asta chiar e vina lui.
    Imi pare rau ca i – a spus lui Jazz sa plece. 😦 El doar incerca sa ajute. 😦
    Si se pare ca Alice l – a placut. Zambet amar. Se indragosteste, chiar daca e in starea de fata. 🙂 😡
    Sublim. 😡

  6. Catinca
    Septembrie 2, 2010 la 8:13 am

    Un alt capitol care mie chiar imi place!!:x Il admir pe Edward pentru ca se ocupa atat de mult de problema surorii sale, dar trebuie sa invete ca in viata, din cand in cand mai trebuie sa mai si acceptam ajutorul celorlalti.;)
    Imi place ca Bella apare chiar cand Edward are cea mai mare nevoie de consolare.:x si imi place la nebunie scena aceea romantica…:x:x8-> Au atata nevoie unul de altul…:x
    Ma enerveaza Edward pentru ca strica tot acel moment romantic cu incapatanarea sa enervanta si ma bucur ca Bella l-a pus la punct!\m/ Asa as face si eu!(stii bine cat de orgolioasa sunt:)) )
    Imi place ft mult si poza pe care ai pus-o atunci cand Bella se indeparteaza in ceata.:x Pusii:*

  7. lelkem
    Septembrie 14, 2010 la 1:09 pm

    Offf..a plecat :((
    Frumos, chiar frumos >:D<

  8. Octombrie 24, 2010 la 9:48 am

    Esti tare dat naibii….:)):)) frate asta e super tare 😛
    >:D< capitolul…hm…bunicel nu prea ar actiune dar nu ma plang..;)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: