Cap 9 – Remember that ?

~Bpov~

Intr-un final am adormit si eu , oboseala facandu-si simtitor prezenta si aruncandu-ma intr-o alta lume . Cred ca am adormit cu mana in parul lui deoarece cand m-am trezit , era tot acolo . Nu am precizat insa ce mi-a intrerupt sirul de imagini fara noima care se derulau in minte asemenea unui film de epoca , incet si fara zgomot . Am auzit usa deschizandu-se destul de furtunos si inchizandu-se rapid cu un clinchet nu foarte discret .

Am deschis ochii pe jumatate adormita si mi-am retras mana repede din parul lui Edward, inainte ca acesta sa fie constient de prezenta ei .
Abia apoi am zarit silueta unui barbat blond , potrivit de inalt , care purta o expresie serioasa , dar in acelasi timp amuzata , privindu-ne pe mine si pe Edward , care acum se dezmeticea ( am spus eu ca nu e prea comod cum doarme …) , fiind trezit, banuiesc, de acelasi zgomot. Isi intindea lenes membrele , dar se opri brusc in momentul in care observa si el prezenta barbatului in salon si isi indrepta spatele , aruncandu-i o privire destul de acuzatoare . Doctorul , pentru ca altceva nu putea fi avand in vedere ca purta un halat alb , specific si stetoscopul in jurul gatului , isi drese vocea incomod si incepu o conversatie trasa de coada .

– Buna ziua ! Eu sunt doctorul Carliste Cullen , cel care e responsabil de tine Isabella .

– E doar Bella . Am ingaimat eu cu o voce ragusita .

Dadu din cap , dupa care isi indrepta privirea catre Edward .

– Aaaaaaa … Permite-ti-mi sa ma prezint , ma numesc Edward Cullen , domnule . Ce coincidenta ironica de nume nu-i asa ? termina sigur pe el , dupa scurtul moment de ezitare de la inceput .

– Intradevar ! sopti ca raspuns , devenind brusc meditativ , studiindu-l atent pe Edward .

Acesta se misca vizibil deranjat in scaunul de langa mine si imi arunca o privire fugara .

Doctorul tresari usor , revenindu-si din starea de tansa , mutandu-si ochii inapoi pe mine .

– Cum te simti Bella ? Ceva efecte adverse majore ? Se pare ca lasa politeturile repede deoparte , intrandu-si in adevaratul sau “rol” .

– Bine , domnule Cullen . Doar obosita , dar banuiesc ca este normal ? am spus-o mai mult ca pe o intrebare .

– Desigur ! Si te rog spune-mi Carliste , nu sunt atat de batran pentru “domnule” . Si se stranba teatral cand rosti ultimul cuvant , iar apoi afisa un zambet sters .

– Ah , pana nu uit , ti-ai anuntat familia ? Sunt cam nou in oras si nu am apucat sa ma familiarizez si sa cunosc pe toata lumea . Dadu apoi detasat din umeri .

Intrebarea m-a lasat fara cuvinte , trezindu-mi amintiri si ganduri adanc infipte in suflet , care acum ma invadau intr-un ritm alert , incetosandu-mi simturile si toata fiinta .

– Eu nu am …f …familie . Am rostit cu o greutate inimaginabila , incercand sa imi tin emotiile si lacrimile sub control doar aparent .

Amandoi isi concentrara toata atentia asupra mea , doar ca pe cand ochii celui caruia i-am raspuns ma priveau cu mila , Edward era total surprins , parca si vedeam beculetul aprins deasupra capului sau in timp ce procesa cuvintele mele .

– Imi pa… incepu Carliste bland .

– Nu ! l-am intrerupt eu cu un strigat puternic , autocontrolul topindu-se in acidul furiei de nestapanit . Am auzit acele 3 cuvinte de mult prea multe ori pentru a le mai suporta .

Prientre suspinele si agitatia ce ma controlau l-am observat pe Edward iesind din scurta stare de soc si apropiindu-se incet pentru a ma calma . Intinse o mana catre mine , aproape atingandu-ma , dar m-am ferit brusc si , uitandu-ma in ochii lui i-am spus autoritar :

– Nu ! Vreau sa f…fi … fiu si… singura ! Am ingaimat cu greu .

De abia terminasem propozitia si Carliste deja deschisese usa , uitandu-se dupa Edward , in speranta ca acesta il urma . Imi arunca o ultima privire rece , dar care doar ascundea tristetea evidenta din ochii sai superbi , iar apoi iesi afara in tacere .

Ramanand in sfarsit singura , am continuat sa ma descrac , era prea mult pentru mine . Atat de multe ganduri inchise , blocate , scoase la lumina de o simpla intrebare nevinovata .

~Epov~

Am iesit afara lasand-o acolo singura, sa sufere . Deci asta era in spatele suferintei sale , asta o macina si incerca sa ascunda . M-am asezat pe un scaun vis-a-vis cu usa , dar doctorul Carliste m-a poftit la el in birou .

– Ia un loc , te rog ! Ma invita aratand catre un scaun imbracat in catifea neagra.

M-am asezat alene , cu gandul in alta parte si m-am intors catre el cu o expresie intrebatoare .

– Edward, ce a patit Isabella ?

– Nu stiu ! Am raspuns sincer ,chiar nu stiam mai multe decat el.

– Te rog Edward , as putea sa ajut .

– Si ce te face sa crezi ca eu as sti ? L-am intrebat la randul meu , ridicandu-mi o spanceana .

– Nu stiu . A recunoscut indignat , asezandu-se la birou .

– Uite ,eu nu stiu multe despre Bella , nici macar nu stiam ca nu are familie . Dar stai ! Si de abia atunci mi-am dat seama de ceva.

– Da ? intreba acesta , indemnandu-ma sa continui.

– Ai spus ca poti ajuta , deci esti psiholog ?

– Da.

– As putea sa ma angajez aici ca voluntar , sa invat , sa imi pot ajuta sora ? Am soptit ultima parte mai mult pentru mine, dar se pare ca a auzit-o si el .

– Ce e cu sora ta ?

– Nimic ! Deci pot ? intrebam ca un copil mic care cere sa se dea in hinta nerabdator.

– Desigur , va trebui doar sa mai discutam unele aspecte .

– Multumesc . Si i-am intins mana , mi-o scutura o clipa dupa care fu chemat de urgenta in alt salon , lasandu-ma singur .

Am iesit inchizand usor usa dupa mine si m-am intreptat aproape in fuga catre salonul Bellei . Nu se mai auzea nici un zgomot asa ca am batut incet la usa .

– Daca esti Edward, intra , daca nu , tine-ti pastilele departe de mine . Se auzi o voce slaba dinauntru si am intrat asezandu-ma in locul meu obisnuit .

Bella se uita in jos , evitandu-mi privirea si ascunzandu-se dupa o perdea de par castaniu , lung . Mi-am tras scaunul mai aproape si i-am luat o suvita , punand-o dupa ureche si mangaindu-i fin obrazul . Inca fara a se uita in sus , se lasa intr-o parte si isi sprijini capsorul de umarul meu stang , lasand doua lacrimi sarate sa ii scape pe obrazul fierbinte.
Automat , din reflex , m-am asezat langa ea pe pat , in sezut si mi-am infasurat o mana in jurul taliei sale , protectiv, in timp ce cu cealalta ii mangaiam consolator parul , asezandu-mi barbia desupra fruntii sale .

– Imi pare rau ! zise printre suspine si lacrimi .

– Shhht , totul e bine ! ii sopteam incet , in timp ce o leganam usor.

– Da , este ! spuse la randul sau , incercand sa se linisteasca si sprijinindu-se de mine complet acum .

–––

Nu stiu ce am ,dar in ultimul timp am fost atat de bulversata . Totul se invartea in jurul meu , eu stateam pe loc si inevitabil , ameteam :|. Nu credeam ca sunt in stare sa scriu nici o fraza coerenta si de aceea eram hotarata sa iau o mica pauza sa imi revin , dar m-am razgandit . Vreau sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit , dandu-mi impulsul de care aveam nevoie :X:X:*:* . Deci , pana la urma aici e cap 9 , stiu ca e cam fara actiune , dar nu puteam sa il adaug pe Carliste in peisaj ca un Superman , aterizand in salon pe geam si venind cu o replica de duzina luata din filmele cu buget redus nu ? :)) Sper ca va place 😀 , e putin mai scurt deoarece am decis sa ma opresc aici ;)) .

Preview din capitolul urmator :

– Vorbesti serios , pot sa plec acasa ? am intrebat entuziasmata , aproape sarind din pat .
– Da , daca promiti ca stai in pat inca vreo 2 zile .
– Sigur , sigur .
– Promiti sa ai grija pana se insanatoseste de tot ? ii sopti Carliste lui Edward , dar nu suficient de incet . M-am intors inbufnata ca un copil mic si acesta , uitandu-se amuzat la mine , raspunse :
– Desigur ! Haide Bella ! Si ma ajuta sa imi fac repede bagajele . In fond ma simteam chiar bine acum .

Dap , am pus iarasi preview pentru asteptare si pentru ca e putin mai scurt capitolul 😉 .

Enjoy and comm ! :*:*>:D<>:D<

Kisses!!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Anunțuri
  1. Romy
    August 15, 2010 la 4:55 pm

    si cand nu ai inspiratie…felul in care scrii…e absolut minunat:X toate expresiile, neologismele, tu sigur vei ajunge o scriitoare…iti spun eu! pwp:*

  2. Catinca
    August 24, 2010 la 9:32 am

    Ce-mi placee:x

  3. August 31, 2010 la 5:12 pm

    Genial! Descrii tot ce simte Bella , atat de frumos . Edward este la fel de ingrijorat pentru ea . Bella are nevoie de el , prea mult . Conexiune dintre ei este prea puternica acum. Hmm , coincidenta de nume ?

  4. lelkem
    Septembrie 14, 2010 la 12:34 pm

    Eu nu cred ca e doar o coincidenta…e totul prea ciudat…a zis ca il cheama Edward Masen Cullen si apoi s-a oprit in fata familiei Cullen si a zis ca ii pare cunoscut iar acum apare Carlise…sigur au o legatura mai profunda, nu doar o simpla coincidenta…cel putin asa imi spune intuitia mea 😀
    Ca de obicei, un capitol frumos >:D< :*:*:*

  5. Octombrie 23, 2010 la 6:57 pm

    pfffff….ce coincdenta :))….
    oh….nu are familie…:( ce trist…
    ce tare e poza aia cu scaunul =)) m-a spart =))
    aw….ce final total fericit :X:X:X:X:X

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: